Lucia Gavrilita – Sănătate'n Verde Viu

Culori… Vești… și Mișcări înainte…

Culori… (întunecate)
Vești… (bune)
și
Mișcări înainte… (acțiune)

Mă gândeam în dimineața aceasta la perioada prin care am trecut ultimile 4-5 saptamâni… Așa cum face orice femeie harnică, care atunci când doar gândește mai face înca vreo câteva lucruri simultan, am dat de discursul lui Martin Luther King. Unindu-le cu veștile bune din ultima saptamână mi-a ieșit un tablou plin de culoare (violetă și neagră), vești (bune) și mișcări (înainte)… Ce păcat că nu sunt pictoriță. Ar fi ieșit un tablou de excepție, dar voi încerca să ilustrez în CUVINTE (măria SA CUVÂNTUL!!!) ceea ce mi se perindă și mi se aranjează frumos culoare cu culoare, mișcare cu mișcare, împletite cu măiestrie cu glume și interpretări de ale lui Călin.

Cine știe deja un pic despre perioada „dinamică” pe care am avut-o în acest sfârsit de an, nu stie faptul că am avut probleme cu culorile întunecate cum ar fi albastru și negru. Aceste culori sunt printre preferatele nutriționiștilor pentru că prezența acestora înseamnă longevitate, vigoare și antioxidanți. Le poți recomanda pentru orice problemă de sănătate pe care o are omul și nu va fi grețit. Chiar și persoanelor care nu consumă fructe (diabet, candida), li se lasă în meniul lor, și așa sărăcuț de culori, pomusoarele, care de obicei sunt de culori întunecate. berry-blueberry-background-food-vitamins_1280x800_scAlergii de tot felul, probleme digestive, piele fermă, frumusețe, etc, etc… De ce am fost totuși „certată” tot acest timp cu aceste culori, o să mă întrebați? Ei, cei care știu că la tăierea unui deget (în loc de pîine :)) pleacă și o bucățică de os (cum a fost în cazul lui Calin), exista un pericol de necroză (așa m-am informat eu). Primul semn de început de necroză este atunci când membrul afectat își schimbă culoarea brusc și devine de o culoare închisă sau întunecată. Tot acest timp m-am rugat să nu trebuiască să trecem și prin asa ceva pentru ca îmi părea că este prea destulă experiență și parcă am învățat destul de multe în aceasta perioadă. Cu o zi înainte de a doua intervenție chirurgicală, Călin decide să ne mai încerce încă o dată nervii, se dezechilibrează din neatenție și cade. Evident zdruncinătura de 64 de kg a ajuns și la degetul cu pricina care era prins (cusut) de palmă. Nu ma întrebați în cât timp se poate urca un etaj… Nu ma intrebați cum e bine sau nu e bine să reacționezi într-un astfel de moment… Nu mă întrebați ce am făcut… Ce îmi amintesc este că m-am rugat din nou și din nou cu disperare ca totul să fie în controlul Celui care poate cu adevărat controla. Eu sau noi, ce putem face în general, nu neaparat în asemenea situatii?
A avut dureri noaptea…
Dimineața am mers la spital…
Culoarea albastră era acolo…
M-am facut și eu, la rându-mi, cred, tot de aceeași culoare, dar din nou, rugăciunea mea parcă era învățată pederost și spusă ca o mantra: „Doamne, Tu stii totul! Tu esti Cel, ce esti în control! Tu stii cât poate duce un om! Tu stii fiecare madular cât timp trebuie sa fie în locul pe care L-ai pus Tu și când e timpul să fie înlăturat”, dar nu vroiam să-mi las imaginația sa mearga mai departe. M-am rugat cu disperare ca Dumnezeu să-i lase degetele întregi, poate cu mici imperfecțiuni dar pe toate 10…
Ne-am prelungit drumul către mama, pentru că era Crăciunul… Deși ziua a fost plină de multă voie bună, colinzi, bucuria întâlnirii cu cei dragi, în drum spre casă ne-am oprit la Jurnal TV și am dat și câteva sfaturi celor care vor să facă un program de detoxifiere după mesele copioase de sărbători. Paradoxul a fost ca Maria Marian a dorit să vorbim printre altele tot de culori întunecate. Avea pe masă porumbrele și am vorbit despre antioxidanți. 🙂 Gândul îmi era tot acolo și nu vroia să plece. Se ghemuise comod într-un colt și statea cuminte ca să stiu doar eu că e acolo.
Intervenția de a doua zi a fost cu succes. Le mulțumesc tuturor celor care ne-au fost alături în rugăciuni și medicului microchirurg Anatolie Calistru care pe lângă faptul că are mâini înzestrate cu dar Dumnezeiesc, mai este și de o omenie rar întîlnită printre Oameni. Ne-a asigurat că totul este bine și „curat”. Pentru că deja învățasem limbajul medicilor știam că „curat” de fapt este culoarea roză.
De ce vă povestesc toata aceasta istorie plină de culoare oare?
Pentru a vă duce la un alt moment „Calinesc” îl numesc eu deja.

Ieri, a doua zi de pansament, Calin și-a văzut degetul. Dialogul între noi:
– Mama, mi-am vazut degetul azi.
– și cum?
– Era negru tot! Îți inchipui?
pauză…
lungă pauză… cu mii de gânduri și scurt-circuite prin creier de parcă se unise mai multe capete de cabluri electrice între ele și iaca – iaca stăteau gata să explodeze… Electricitatea nu era doar acolo de data aceasta. Am facut citeva ture de sus în jos ca să stiu că am și degetele de la picioare întregi, și ca uneori și genuchii îți pot scăpăta… Abia de m-am adunat să întreb scurt:
– Cum??? Negru??? La ce te referi??? (parca nu-mi spusese băiatul deja)
– Pai negru, așa. Iti inchipui? (eu tare bine îmi inchipuiam :)) De parcă nu au avut ață de alta culoare. Mi-au cusut degetul și palma cu ață neagră…

Of… Parca ai vrea să strigi să se audă până în padure în asemenea situații… Cred că sunt mame care mă înțeleg perfect. Ce bucurie coboară dintr-odată peste noi când ațele sunt negre!!! 🙂 cât de mare poate fi o fericire când un deget și o palma sunt de culoarea care trebuie („curate”) deși sunt cusute cu ață neagră!!! Culoarea neagră si-a reluat locul ei de cinste printre spectrul meu de culori pe care îl promovez (antioxidanți și longevitate) și am fost o mamă fericită de atunci în colo toată ziua.

Ca să nu fie singura mea fericire ieri (pentru că atunci când Dumnezeu îți dă, iti dă din abundență), până seara am mai primit câteva apeluri telefonice în care oamenii entuziasmați de efectele programelor de detoxifiere cu clorofilă mi-au relatat:

  • „Am dat analizele. Ieri mi-au venit rezultatele. Polipii scăzuți în dimensiuni fiecare între 3-5 mm. Vă mulțumesc din suflet. Faceți un lucru mare”. Fiica unei persoane care venise la sărbători la părinti și a decis să facă o cură de detoxifiere cu iarbă de grâu și vlăstari. Locuiește peste hotare.
  1. „Nu am fost chiar asa de disciplinată, cum mi-ați recomandat, dar dupa 14 zile de program cu smoothie verde, glicemia a coborât de la 11 la 5,7. Data viitoare voi fi mai ascultătoare”. Doamna, 60 ani. Diabet zaharat,tip II.
  2. „Mi-am planificat sa slăbesc cu câteva kilograme. Deși am slăbit exact cu atât cu cât am dorit, felul în care mă simt acum nici nu se compară cu dorința aprigă de a slăbi. Pot dormi noaptea întreagă. Am o energie de nedescris. Am scaun zilnic și sunt plină de viață”. Tânără de 30 de ani. A slăbit cu 6 kg pe parcursul programului de 14 zile și cu înca 8 kg timp de 2 săptămâni după finalizarea acestuia.

Sunt doar câteva din puținele exemple care mă fac să merg înainte și să vreau să fac mai mult și mai bine, chiar dacă uneori copiii mă vor mai mult timp lângă ei. Simt uneori că starea de oboseală (mai mult emoțională) dorește să se exprime activ în viața mea, și tocmai atunci îndemnul discursului de mai jos vine să ne ajute să înțelegem că indiferent de stările în care suntem (sau prin care trecem), trebuie sa facem tot posibilul să devenim o versiune mai bună de-a noastră în fiecare zi.
Când nu poți zbura- aleargă.
Când nu poți alerga- mergi la pas.
Când nu poți merge la pas- mergi de-a bușilea, dar mișcă-te înainte!!!

Vă doresc să căutați să deveniți versiuni mai bune cu fiece clipa pe care o trăiți.

Va îmbrățisez cu drag, senin și pace în suflet.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.